O idee proasta

Ideea proasta, chiar foarte proasta i-a venit sefului de catedra, profesorul Virgil Sora, pentru ca nu intelesese mersul istoriei. Petre Roman se pregatea sa vorbeasca despre gramada de fiare vechi, incepusera solicitarile de restituire a partilor sociale, in ASE se faceau promovari dupa promovari, cineva in Universitate, din lector, devenise un-doi, profesor. Si tocmai atuci, el, seful de catedra s-a gandit sa ne stranga pe toti in sala 2601 si sa stea de vorba cu noi. cand ai burta plina, il vezi pe flamand cu ochi ingaduitor si daca ai placerea iti si bati un pic joc de el. Asa ca la prezidiul, care era masa din fata tablei, in stanga cum intrai in acea sala, erau ei, profesorii. masele erau in restul salii de-a valma. A inceput discutia prin a se evidentia ca in focul revolutiei noi nu am iesit sifonati prea mult, pentru ca disciplinele noastre nu erau politice. ca un pic ne-a tras in jos Manea Manescu. Dar ca bilant eram pe plus. Insa noi ca persoane care gandim cantitativ si la nivel micri dar si la nivel macro. avem o imagine clara la ce se intampla acum. Toate solicitarile de plati, toate maririle de salarii, scurtarea saptamanii de lucru, pe fundalul stagnarii productivitatii, dezorganizarea din intreprinderi, toate acestea vor duce in final la un colaps economic. Asa ca, realist vorbind, noi trebuie sa intelegem realitatea si sa avem si o atitudine. Adica mai pe sleau spus, daca toti sunt inconstienti si duc tara de rapa, noi, sa dam dovada de intelepciune si sa avem o atitudine responsabila. Apoi, a venit intrebarea stupida, adresata fiecaruia dintre noi: vrei sa promovezi. Au existat raspunsuri variate.
Unii dintre noi spuneau sec:vreau!. Altii spuneau vreau si veneau cu explicatii decente, despre doctorat, despre carti publicate, despre vechime.
In schim, cativa colegi, m-au socat prin argumentele ridicate ca economia nu are cum sa suporte maririle noastre de salarii daca promovam ceea ce insemna ca ei nu-si doreau asa ceva.
S-a plimbat intrebarea absolut la toti colegii. Dupa care a ramas tot asa cum s-a stabilit. Adica, nimic. Am plecat si in zilele urmatoare am aflat cum in toate catedrele promova lumea pe capete. In discutia mea cu profesorul T. Baron, i-am zis ca la el in catedra, numai scaunele nu promovasera. Si tot erau voci oarecum nemultumite. ce m-a mirat era faptul ca insusi prorectorul Dodescu nu convinsese pe acesti sefi in prima instanta sa-i scoata postul de profesor, ravnit de 20 de ani. Nici conferentiarul Boldur, care era absolut indreptatit sa fie profesor, nu-i urnise din loc pe cei ce diriguiau catedra. Intr-un tarziu, s-au facut unele demersuri dar incomplete si insuficiente, pentru ca cei mai multi dintre noi eram lectori cu state vechi si mai ales unii aveau realizari pe care unii dintre profesorii plini nici nu le visau sa le realizeze vreodata. multi erau veniti de la studii de la Moscova si s-au vazut la varste fragede profesori. De aceea ei nu intelegeau setea de evolutie a celorlalti si nu faceau niciun efort sa inteleaga.
Imi amintesc ca se facusera listele cu lectorii pentru care se scoteau posturi la concurs de conferentiar. Aveam in catedra si asistenti universitari deosebit de valorosi. I-am zis eu sefului de catedra, sa faca o lista cu posturi de scos la concurs si pentru lectori si daca la rectorat se aproba, este in regula. daca nu, nu. Dar sa incerce. A zis ca nu are cum sa faca lista ca a plecat secretara. Atunci m-am asezat pe scaunul doamnei Florea, si am potrivit foi cu indigou, am inceput sa bat la masina exact cum era foaia cu conferentiarii, dar pentru lectori. Am terminat-o si i-am dat-o sa o semneze. A refuzat. M-a socat acesta rautate, caci tinerii asistenti erau si prietenii mei, lucru care atunci mi s-a reprosat direct. Dar erau foarte valorosi. In plus, daca rectoratul ar fi decis ca ei sa promoveze, nimeni nu scotea banii din buzunarul propriu. La cata veselie financiara era in 1990, mai contau cateva mii de lei care ai fi insemnat cheltuieli su[plimentare de la buget, cand se scurgeau pe avioane si pe alte extravagante alte milioane, nu mii...